Tell me...

Eram cu mama la o plimbare, sau defapt, ea m-a luat de acasă, nu doream să plec. Am oftat și mi-am scos încălțările, m-am așezat pe port și am început să dau din picioare plictisit în apa cea rece. Mama era plecată, sau nu, plecase și mă lăsase pe mine aici. Uh, mai bine, nu trebuia să-i adus vocea non-stop. Am oftat plictisit și apoi am privit in jur. Soarele strălucea, păsările ciripeau, ce să zic?Era frumos.

Stătea pe marginea portului, priviind plictisită cerul. Era prea cald pentru gusturile ei, dar în cameră se plictisea. Începu să fredoneze o melodie lentă pe care credea că o uitase. Îşi lăsă capul pe spate, nu avea chef de nimeni şi de nimic - un lucru ciudat pentru ea, mai ales când stătea în soare .

Am început să mă foiesc acolo pe loc, și din greșeală am alunecat și am căzut în apă. Am țipat și am ieșit repede de acolo. Uram apa!

Se opri brusc. De undeva din dreapta se auzi o ploscăială apoi un ţipăt. Privi în acea direcţie, chicotind uşor. Se ridică şi merse spre băiatul ce ieşi ud leoarcă din apă.
-Hei, eşti bine?