Bla bla bla

Abia ajunsesem in noua mea locuinta. Mi-am aruncat bagajul intr-un colt al camerei si m-am asezat pe un fotoliu, privind in jur. Nu era pe gustul meu, dar cu cateva modificari va deveni.

Auzisem de un nou vecin, m-am îmbrăcat repede cu niște blugi și o bluză verde și am ieșit repede pe ușă. M-am uitat în jur atent, până am văzut niște cutii, m-am dus direct acolo și am observat că ușa este închisă. Am ciocănit și mi-am dus apoi mâinile în buzunare, așteptând nerăbdător.

"Pf...si stateam asa de bine". M-am ridicat de pe fotoliu si m-am indreptat catre usa. Mi-am trecut mana prin par o data pentru a mi-l da de pe ochi si am deschis.
-Te pot ajuta cu ceva?

Păi, ești nou pe-aici nu?Atunci, mă bucur să te cunosc! am spus afișând un zâmbet dulce, privindu-l pe băiatul care se afla în fața mea.

-Nu sunt chiar nou. Am ajuns de 20 de minute aici, deci...nu mai sunt nou. Eh...sunt Ikuto. Intra! M-am dat din usa pentru a putea intra.

Am chicotit și am intrat puțin timid în camera lui.
Ikuto, încântat. Eu sunt Ritsuka. am făcut o plecăciune și apoi l-am privit zâmbind.

-Am o intrebare...esti trist vreodata? Tot timpul zambesti? Poate ma molipsesti si pe mine. Eh...te servesc cu ceva? Creier proaspat nu am, deci...altceva?

Sunt fericit de obicei, nu e nimic care să mă întristeze! am spus fericit și i-am zâmbit. Am dus degetul arător la buza inferioară gânditor.
Uhm..păi, ai suc natural?

-Glumesti, nu-i asa? Ce om intreg la cap ar bea asa ceva...aia e otrava curata, poate mai rau decat otrava. Dar daca vrei otrava, ma duc sa-ti iau. L-am ciufulit putin, zambind.

I-am zâmbit și l-am privit. De ce e otravă?Dar dacă zici tu..atunci, ai bere? am întrebat ducându-i mâinile la spate, aplecându-mă puțin în față.

-Asa mai merge treaba. D'aia am. Eh simte-te ca acasa. Poti sa distrugi ce vrei, si asa trebuie sa renovez. Doar sa nu te atingi de pat.

M-am așezat pe un scaun de pe acolo și am început să dau fericit din picioare. Dar ce are special patul? a întrebat și m-am ridicat, m-am dus lângă par și l-am atins cu un deget.

-Eh...ala vreau sa ramana intreg pentru ca podeaua e cam tare...si rece. In pat e moale si cald. De mancat pot sa mananc si pe jos, asa ca nu-mi trebui masa. M-am indreptat catre bucatarie si am luat doua doze de bere, dupa care m-am intors.

M-am întins pe pat și am închis ochii. Chiar era moale.
Uuuu..chiar mi-aș dori să fie al meu. am spus întorcându-mă de pe o parte pe alta de mai mult ori.

-Nici sa nu te gandesti...e al meu. I-am dat doza si m-am asezat pe un fotoliu, deschizand-o pe a mea. Ma bucur ca te simti bine aici.

Ei..îl vreau eu... hai să facem schimb! am spus luând doza de bere și o deschid și beau aproape jumătate din ea. Și eu mă bucur că nu crezi că sunt ciudat.

Hm...că bine zici. m-i-am dat jos adidașii pe care-i aveam în picioare și m-am urcat in picioare pe pat apoi am ridicat mâna. Vroiam să ajuns la tavan, dar eram prea mic.

Am inceput sa rad cand am vazut ce incerca sa faca.
-Mai bine las-o balta...mai ai de mancat pana acolo.

Nuuu!Ajută-mă să ajung atunci! am spus începând să sar dar ajungeam doar câte puțin. Hai hai hai!!!! am spus continuând dar m-am lăsat bătut și m-am oprit brusc in aer și astfel am căzut in fund pe pat.

-Deah...nici nu ma gandesc...a, vezi sa nu-mi rupi patul pentru ca am nevoie de el. Cum am mai spus, podeaua este tare. Mi-am termiant berea si am pus cutia pe masa, cosul de gunoi era prea departe.

M-am uitat la el și apoi am zâmbit larg. M-am dat jos din pat, fără să mă mai incalț.
Vii și dormi la mine dacă se rupe patul! am spus zâmbindu-i.

Păi... am început să număr pe degete apoi m-am oprit repede. Șaisprezece jumate...cred..adică da, șaisprezece i-am zâmbit. Și nu cred că s-ar lua cineva de mine, ca dacă se ating de mine...știu karateee

-Deah...cum ma gandeam, un pitic care abia a scapat de gradinita, inocent, in niciun caz periculos. Karatele poti sa le arunci la cosul de gunoi, nu-s bune de nimic. M-am ridicat de pe fotoliu si m-am indreptat spre fereastra, privind cerul. S-ar putea sa ploua...