I`ll be your sunshine.....

Nu aveam deloc ce face, idei de desene nici gând, televizorul mă ura iar jocuri pe calculator - neah ..nu acum. M-am îmbrăcat cu pijamalele mele albe și mi-am luat o pătură apoi am ieșit pe balcon. M-am așezat într-un colț și am început să butonez telefonul...pe întuneric. Era vreo unu noaptea și nu îmi era somn.

Era trecut de miezul noptii , dar eu nu puteam dormi din nou , eram deja satula de acele amintiri , voiam sa uit totul , voiam sa uit chiar si cine sunt , dar parea ceva atat de irealizabil. M-am ridicat de pe pat , caci nu doream sa mai inchid ochii , sa visez , sa retraiesc acele fapte regretabile. Am oftat slab , pasind pe hol , puteam simti gresia rece sub picioarele desculte.
Am ajuns pe balcon pana la urma , totul era acoperit de bezna si era racoare , nu aveam pe mine decat un maieu si o pereche de pantaloni scurti. Imi era frig , dar nu imi pasa.Nu voiam sa fiu singura dar numai intunericul imi era alaturi , totul era atat de pustiui. Mi-am lasat degetele sa-mi alunece pe gat pana ce am putut cuprinde intre ele pandantivul atasat de un lantisor fin din argint.

În timp ce-mi citeam mesajele acolo liniștit aud niște pași apropiindu-se și închid telefonul. Am văzut o fată care a venit pe balcon. Am zâmbit și am rămas acolo liniștit, fiind mulțumit doar să o privesc. Mă întrebam dacă nu îi era frig, îmbrăcată așa și în picioarele goale. Nu mai m-am putu abținu și m-am ridicat , am luat pătura, m-am apropiat de ea și i-am pus-o pe umeri.
Să nu răcești. am spus zâmbindu-i.

Nu l-am observat pe baiat , nu doar pentru simplul fapt ca era intuneric , ci pentru ca mintea mea era din nou captiva prin alta parte. Am auzit totusi slab pasii sai in momentul cand s-a indreptat spre mine si m-am trezit la realitate cand i-am simtit caldura impregnata in patura atingandu-mi trupul rece. L-am privit atenta desi nu desluseam mare lucru , apoi am afisat un zambet dulce pe chip si eram oarecum mai calma , pentru ca nu eram singura.
-Mersi...am replicat incet apoi am intins mana peste umarul sau pentru a-l acoperi si pe el cu patura. Nici tie nu-ti este cald neh?Am pastrat cateva momente linistea apoi am intrebat directa, strangand pandantivul mai tare:
-De ce nu poti dormi?

Am zâmbit și am privit absent cerul. Nici nu mă gândisem la asta până când nu m-a întrebat ea.Am dat ușor din umeri și mi-am întors capul spre ea.
- Sincer, habar nu am. Nu m-am gândit... dar probabil din cauza mamei mele. Tu?

Probabil incerca sa evite subiectul , cel putin asta credeam din cauza reactiei lui. Eu in schimb nu aveam nimic de pierdut daca dadeam frau liber la cateva cuvinte ce defineau starea mea.
-Persoane nepotrivite , alegeri nepotrivite...totul invaluit de gustul amar al tradarii si...singuratate...am vorbit in termeni abstracti si totusi se putea intelege ceva din ei , nu doream sa-mi spun deja povestea , pentru ca inca incercam sa neg ceea ce se intamplase.
-Iti lipseste?l-am intrebat apoi cu referire la mama lui.

Am privit-o și am zâmbit. Credea că a murit, am dat din umeri. Nu murea nimeni dacă vorbeam.
Nu, nu a murit, ci doar nu mă recunoaște ca pe fiul ei. Spune că nu sunt Ritsuka al ei.
am ofat trist și m-am dus mâna la obraz unde aveam pus un plasture.