Pune-mă la încercare ...

Se urcase cu pași mici în podul așazis „bântuit” al căminului. Nu îi era frică. De ce i-ar fi frică unui înger de așa ceva? Nimic nu s-ar fi apropiat de ea ... fără permisune. Se urcase si privi absentă. Deschise o fereastră și privea afară, cum totul era întunecos, fiind noapte.

- Frumos, nu-i asa? se auzi vocea calma a tanarului, parca fiind aproape de urechea ei. Era la cativa pasi buni departe de ea, fiind sprijinit de un perete, avand bratele incrucisate la piept.

-Da .... chiar este frumoasă noaptea ... spuse aceasta știind unde este băiatul, având simțul dezvoltat. Privea în continuare fereastra mai tușind uneori de la praf.

Pe moment nu spuse nimic, doar se juca cu o tigara printre degete.
- Te deranjeaza? spuse pe un ton calm, privind-o cu coada ochiului.

Îl privi pe băiat preț de câteva secunde, dând negativ din cap.
-Nu, nu mă deranjează fumul de țigară, spuse aceasta privind fereastra iar.

- Aha.. ingana el, aprinzand apoi tigara. Trase adanc in ea, sprijinindu-si capul de perete privind-o prin fumul ce-l cauzase. Doar nu crezi ca podul asta e bantuit.. surase el, inchizand ochii pentru o clipa.

-De ce aș crede asta? Eu știu ce e mistic și ce nu , spuse aceasta zâmbind ușr. Își lipi capul de perete stând îngândurată.

- Ziceam doar.. murmura el, indreptandu-se catre o fereastra. O deschise incet, insa inainte sa se urce pe pervaz o privi calm pe tanara. Shun! se prezenta el, inclinand usor capul.

-Anya ... se prezintă și aceasta la rândul ei dându-se puțin mai în spate pentru a-i da băiatului mai mult spațiiu să stea pe pervaz. Încântată, spuse aceasta privind stelele.

- De asemenea! zambi el, urcandu-se pe pervaz lasand sa-i alunece pe dinafara un picior, leganandu-l ca cei mici. O studia cu coada ochiului, facand cerculete din fum.

Bătea ușor cu degetul în perete pe ritmul unei melodii ce îi venea în minte în acele momente. O compunea pe moment. Era ceva special de această dată în ritmul ei.

- De simti nevoie sa canti, canta... ii spuse el, continuand sa-si legene piciorul.

-Mă pot abține, spuse aceasta zâmbind slab apoi privind în continuare cum lumina luniii se lăsa peste ei, peste întreaga lume mângâind-o.

- Nu te abtine. Canta daca asta simti! o indemna el, zambind, fumandu-si in continuare tigara.

Nu avea tupeu. Și-a desconsiderat mereu vocea. Nu putea să scoată acele note muzicale din gură. Lăsă privirea în jos și doar se gândea ... nimic mai mult era aeriană ... iar.